Conferința Regională Centru, Sibiu, 12 septembrie 2014, ora 16:00

agenda-conf-sibiu-rambursare_septembrie_2014_Page_046Universitatea Spiru Haret, în parteneriat cu Servicios Integrales de Contratacion e Intermediacion Dominus s.l. (SICI Dominus) Spania și Uniunea Națională pentru Drepturile Femeii din România organizează vineri, 12 septembrie, ora 16:00, Conferința regională (Centru) de conștientizare și sensibilizare privind egalitatea de gen și de șanse din cadrul proiectului ProFemin (POSDRU/144/6.3/S/126567). Evenimentul va avea loc la sediul Universității Spiru Haret din Sibiu, Aleea Călărașilor, nr.10, sala 2.

În cadrul conferinței se va dezbate tema: „O mai mare implicare a femeilor în viața comunității- nevoia creșterii stimei de sine și a nivelului de adaptabilitate la o piață a muncii concurențiale „.
Experții invitați și participanții vor dezbate subiecte privind probleme legate de egalitatea de gen și de șanse pe piața muncii, respectiv, cu referire la: remunerație, profesii, carieră, criteriile de angajare-promovare, posibile obstacole, cauze ale existenței diferențelor, cum se manifestă acestea, cum se regăsesc aceste aspecte în funcție de mediu, domeniu de activitate, ramuri economice și altele legate de nevoia unei mai mari implicări a femeilor în viața comunității, de creștere a stimei de sine și a nivelului de adaptabilitate la o piață a muncii concurențiale.

Proiectul are ca obiectiv general îmbunătățirea accesului egal pe piața muncii cu scopul de a crește oportunitățile de angajare a femeilor prin conștientizarea și sensibilizarea publicului larg și a factorilor de decizie referitor la egalitatea de șanse și de gen și prin formarea profesională a 3.500 de femei, într-o perioadă de 18 luni, în vederea creșterii încrederii în sine, a abilităților și a nivelului de calificare al acestora pentru adaptarea și integrarea pe o piață a muncii modernă, flexibilă și incluzivă, la nivelul tuturor regiunilor de dezvoltare: Centru, Nord-Est, Nord-Vest, Sud-Est, Sud-Muntenia, Sud-Vest Oltenia, Vest, București-Ilfov.

Pentru detalii suplimentare puteți accesa pagina web a proiectului, www.profemin.ro sau ne puteți contacta la tel. 021.455.19.42, adresa de e-mail: profemin@spiruharet.ro

Proiect finanțat de Fondul Social European prin Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007-2013 Investește în Oameni! Axaprioritară 6.
 
 

 

CONFERINȚA REGIONALĂ DE CONȘTIENTIZARE ȘI SENSIBILIZARE
PRIVIND EGALITATEA DE GEN ȘI DE ȘANSE
– REGIUNEA CENTRU –
12 SEPTEMBRIE 2014 – SIBIU

O MAI MARE IMPLICARE A FEMEILOR ÎN VIAȚA COMUNITĂȚII – NEVOIA CREȘTERII STIMEI DE SINE ȘI A NIVELULUI DE ADAPTABILITATE LA O PIAȚĂ A MUNCII CONCURENȚIALE

 

Egalitatea dintre femei și bărbați este unul dintre principiile fundamentale incluse în Carta drepturilor fundamentale  și în același timp, este și unul dintre  principiile de bază, fondatoare ale UE, deoarece el are la bază principiul “plată egală pentru muncă egală”, prevăzut în Tratatul Comunității Economice de la Roma.

Criza economică din ultima perioadă a condus la intensificarea preocupărilor privind egalitatea dintre femei și bărbați, în sensul de a încuraja participarea feminină pe piața muncii.

Atingerea țintelor prevăzute în Strategia Europa 2020 privind creșterea inteligentă, sustenabilă și incluzivă, suplinirea golului de forță de muncă ca urmare a îmbătrânirii demografice, precum și necesitatea sustenabilității viitoare a sistemului de pensii întăresc importanța politicilor egalității de gen în folosirea eficientă a tuturor talentelor.

Pentru reducerea decalajelor de gen este esențială întărirea cooperării între diferite instituții și părți active în domeniul egalității dintre femei și bărbați, cum ar fi: guvernele statelor membre, Comisia Europeană, Parlamentul European, organizațiile partenerilor sociali, societatea civilă, organismele însărcinate cu promovarea egalității de gen, organizațiile internaționale și agențiile UE.

          Din analize efectuate, se evidențiază anumite progrese în multe zone ale egalității de gen, cum ar fi în ceea ce privește implicarea femeilor în activitatea economică, în special la nivelul UE

Însă, inegalitățile între femei și bărbați încă există, având în vedere, cu precădere, decalajul dintre femei și bărbați în ceea ce privește:

–        rata de ocupare,
–        remunerarea,
–        participarea activă a femeii la luarea deciziei
–        participarea activă a femeii în structurile de reprezentare publică.

În cea mai mare parte a țărilor membre UE, femeile continuă să fie subreprezentate în procesele decizionale și în poziții sociale importante, îndeosebi la cele mai înalte foruri și instituții, în ciuda faptului că acestea reprezintă aproape jumătate din forța de muncă și peste jumătate din absolvenții cu studii superioare din UE.

Deși au fost înregistrate unele progrese în ceea ce privește reducerea  dezechilibrului bărbați-femei, în domeniul deciziilor politice, există încă mult de recuperat întrucât, în medie, unu la patru membri ai parlamentelor naționale și miniștri ai guvernelor naționale sunt femei.

În ceea ce privește luarea deciziilor în domeniul economic, proporția femeilor este mai redusă decât cea a bărbaților, la toate nivelurile manageriale și de decizie, acesta reprezentând 1 la 10 membri ai consiliilor de administrație, ale celor mai mari companii ale UE.

Există o puternică implicare a femeilor în viața comunității, în special prin intermediul asociaților, fundațiilor, ONG-urilor în general, dar și prin existența unor structure organizatorice la nivelul MMFPSPV sau Guvernului. Funcționează zeci de ONG-uri de femei cu programe diverse, organizații de femei în diferite partide, colecție de studii de gen, masterate și doctorate de profil, legi europene, femei milionare, destui bărbați dispuși la parteneriat privat pe această temă și totuși lucrurile nu stau chiar așa de bine.

Mult nu înseamnă și bine.Și bine nu înseamnă neapărat destul. Ca în multe alte privințe, depinde de unghiul din care este privită problema. Dintr-un colț (cel al feminismului academic) pare OK. Din altul (dacă ne gândim la câte adăposturi pentru victime ale violenței domestice există sau câte femei sunt în Parlament) se vede altfel.           Dincolo de multe realizări ale mișcării de femei din România ultimilor ani, există încă multe zone confuze, multe lucruri improvizate, multe aspecte neacoperite, multe desincronizări, marginalizări și auto-marginalizări în interiorul domeniului și al comunității.

Dincolo de documente și instituții, există femeile din țara noastră, care, așa cum arată cifrele, trăiesc în sărăcie, se confruntă cu probleme specifice de sănătate, câștigă mai puțin decât bărbații, sunt victime ale violenței domestice și ale traficului de ființe umane, numai 10% ne reprezintă în Parlament etc. Mai mult, există ierarhii și discriminări între femei și între bărbați. Sunt anumite grupuri de femei (femeile rome, cele în vârstă sau din mediul rural) care o duc mai rău decât multe alte femei (idem și pentru anumite grupuri de bărbați).

În România se confirmă teoria acumulării dezavantajelor. Poate că nu există multe discriminări de gen majore, dar există cu siguranță multe lucruri aparent mărunte care întrețin nejustificat (și demodat) discrepanțe și chiar discriminări de gen. De multe ori mecanismul de combatere a discriminărilor de gen are hibele lui, care merită discutate.

Trăim într-o lume genizată. O lume în care fiecare instituție socială în parte și toate la un loc transmit permanent mesaje de gen. O lume în care unii definesc teritoriul, alții intermediază transferul de cunoaștere de la instituții la beneficiare/i, altele/ții pur și simplu trăiesc și au experiențe zilnice cu profunde conotații și implicații de gen.

Este firesc și chiar e bine ca femeile să caute înlăturarea abuzurilor și nedreptăților la care sunt expuse, numai că solidaritatea lor ar fi mai eficientă luând expresia feminității – așa a funcționat atât amar de vreme – decât chipul zburlit al feminismului.

CE ESTE EGALITATEA DE ȘANSE ÎNTRE FEMEI ȘI BĂRBAȚIÎN ROMÂNIA?

Definițiile care circulă în diverse contexte legislative, instituționale și academice, traducerile folosite, abrevierile sau prescurtările specifice, toate conturează cadrul conceptual al unui domeniu. Ilustrăm prin câteva exemple hibele unei construcții conceptuale pe care noi o considerăm încă extrem de confuză, cu o puternică încărcătură de import, a domeniului egalității de șanse între femei și bărbați.

EXEMPLE DE TERMINOLOGIE ÎN UZ:
– egalitate de șanse pentru femei și bărbați
– egalitate de șanse între femei și bărbați
– egalitate de șanse și de tratament între femei și bărbați
– egalitate de gen
– oportunități egale între femei și bărbați
– șanse egale
– principiul egalității de șanse între sexe
– principiul egalității de șanse și nediscriminării/non discriminării

­­­REZULTĂ:

– neclaritate terminologică/ inconsistență terminologică;
– inconsecvența termenilor/ suprapunere de termeni;
– ambiguitate conceptuală indusă

EXEMPLU DE CONCEPTUALIZARE A DOMENIULUI ÎN CADRUL LEGISLAȚIEI

Legea nr. 202/2002 privind egalitatea de șanse între femei și bărbați

Art. 1.

(1) Prezenta lege reglementează măsurile pentru promovarea egalității de șanse între femei și bărbați, în vederea eliminării discriminării directe și indirecte după criteriul de sex, în toate sferele vieții publice din România.
(2) în sensul prezentei legi, prin egalitate de șanse între femei și bărbați se înțelege luarea în considerare a capacităților, nevoilor și aspirațiilor diferite ale persoanelor de sex masculin și, respectiv, feminin și tratamentul egal al acestora.
Art. 2.Măsurile pentru promovarea egalității de șanse între femei și bărbați și pentru eliminarea discriminării directe și indirecte după criteriul de sex se aplică în domeniul muncii, educației, sănătății, culturii și informării, participării la decizie, precum și în alte domenii, reglementate prin legi specifice.

Art. 3. Prevederile prezentei legi nu au aplicabilitate în cadrul cultelor religioase și nu aduc atingere vieții private a cetățenilor. (Monitorul Oficial, Partea I, nr. 301, 8 mai 2002)

Comentariu

– legea preia definiția standard a egalității de șanse între femei și bărbați din legislația internațională și urmărește zonele de activitate din viața publică.

– legea din România nu acoperă zona vieții private.

– termenul «tratament egal» ridică probleme de aplicare a principiului egalității de șanse («tratament  egal» poate fi interpretat în practică atât ca pornind de la un unic standard – întotdeauna bărbații – sau acceptarea existenței a două standarde – femeile și bărbații – cu capacități, nevoi și aspirații diferite. Exemplu: concediul de maternitate ca situație de boală).

EXEMPLE DE ABREVIERI

ANES (Agenția națională pentru egalitatea de șanse)
CEDAW (Convention on the Elimination of All Forms of Discrimination against Women)
CNCD (Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării)
CODES (Comisia consultativă interministerială în domeniul egalității de șanse între femei și bărbați)
CONES (Comisia națională în domeniul egalității de șanse)
CPE (Centrul Parteneriat pentru Egalitate)
EC CSPs (tip de analiză, cu indicatorii extrași din MDGs)
EES (The European Employment Strategy)
GAD (Gender and Development)
GIDP/UNDP (Gender in Development Programme, United Nations Development Programme)
OMC (Open Method of Co-ordination/Metoda Deschisă de Coordonare).
PFA (Platforma pentru Acțiune)
MDGs (Millennium Development Goals/Planurile de Dezvoltare ale Mileniului)
ȘEF (Șanse Egale pentru Femei)
UNDP RBEC (Programul Regional de Gen al Biroului Regional al Programului Națiunilor Unite pentru Dezvoltare)

COMENTARIU SUCCINT:
– limbaj «magic», înstrăinat, specializat, cu circuit restrâns;
– apariția unui «nou» limbaj de lemn;
– denumiri sonore (agenții/ consilii/ comisii naționale) ascund instituții noi, slab dezvoltate, cu resurse (financiare, de expertiză, umane etc.) limitate;
– inconsistență instituțională (neadaptare la realitățile românești);
– segmentare și diluare conceptuală, umană, instituțională, legislativă, financiară;
– un domeniu suprasaturat de prescurtări magice devine un domeniu fără priză la beneficiare/i, rupt de nevoile acestora, un domeniu care pare să trăiască pentru a-și satisface propriile nevoi.

OPINII «Ce NU merge în domeniul egalității de șanse între femei și bărbați în România?»

  1. Nu merg multe.

În primul rând, mințile multor femei se risipesc în căutarea de a fi modele, de a suci mințile bărbaților pentru a-și găsi soțul care să le întrețină. Este mai greu pentru acestea să se vadă în rol de persoane independente și, probabil, le sperie gândul că ar putea rămâne singure și să se descurce într-o lume croită pentru a promova prioritar bărbații-care-câștigă-pâinea-în-casă. Și poate că nu au suficientă încredere că valorează ceva prin ele însele;

În al doilea rând, există atâta sexism și atâta machoism în România încât, într-un fel, le înțeleg că preferă să se adapteze canoanelor acreditate;

În al treilea rând, cred că instituțiile statului cu atribuții în domeniu sunt privite de către stat și de către societate ca fiind mai mult de formă, așa ca să facem pe placul UE;

În al patrulea rând, cred că nici Uniunii Europene nu-i prea pasă de ce face egalitatea de șanse între femei și bărbați în România. Pe liderii europeni (copleșitor majoritar bărbați – e suficient să ne uitam la «pozele de familie» europene să ne dăm seama) nu-i interesează problema aceasta, ci cea a eficienței economice și a viabilității intrării României în UE. De altfel, legislația UE e prioritar legată de egalitatea de șanse în muncă – și noi știm cum e cu regulile nescrise în ceea ce privește treburile neplătite ale casei.

  1. 2. -implementarea în practică a legilor;

-cunoașterea în detaliu a legilor de către diferiți actori sociali;
-respectarea legislației existente;
-promovarea (insuficientă) a conceptului egalității de șanse în România (și aici ar intra și explicarea conceptului de egalitate de șanse, deoarece, în momentul în care nu se înțelege un concept, se respinge în mod automat);
-procesul de schimbare a mentalităților și a stereotipiilor este deosebit de lent și anevoios;
-lipsa politicilor și a măsurilor afirmative;
-lipsa strategiilor pe termene medii și lungi de promovare și implementare a egalității de șanse în România;
-mecanismele greoaie de pedepsire a cazurilor de discriminare;
-accesul mai scăzut la informație (în special legislație) al femeilor din România: femeile nu știu să recunoască un caz de discriminare, nu știu unde se pot adresa în caz că au fost victimele unei discriminări, nu știu cum să redacteze o plângere;
-slaba reprezentare în teritoriu a instituțiilor care ar trebui să promoveze egalitatea de șanse în România;
-lipsa specialiștilor reali care să lucreze în aceste instituții;
-toleranța «tacită» a societății românești față de cazurile de discriminare a Femeilor

  1. Teme/ subiecte importante:

– implicarea femeilor în viața politică, locul femeilor pe liste electorale de partid, procentul femei/ bărbați în autoritățile publice centrale și locale;
– reflectarea femei/ bărbați în mass-media;
– hărțuirea sexuală, discriminarea femeilor la angajare și în timpul relației de muncă;
– legislația incompletă din punct de vedere procedural și astfel deficitară în domeniul egalității de șanse;
– instituțiile publice îndrituite să se ocupe cu aceste aspecte formale și nefuncționale.

Câteva motive pentru care în domeniul egalității de șanse între bărbați și femei decalajul între situația dorită și cea prezentă este încă mare:
– mentalități și concepții românești tradiționaliste în ceea ce privește rolul femeilor și al bărbaților;
– umbra celor 50 de ani de comunism cu tot ceea ce au însemnat ei în privința concepției referitoare la individ, drepturi, egalitate de drepturi între femei și bărbați;
– menținerea acestui subiect al egalității de șanse la categoria «și altele» în agenda de priorități în politici;
– lipsa de unitate în acțiunile de conștientizare pe această temă a ONG-urilor de profil, lipsa acțiunilor concertate de lobby și advocacy;
– lipsa unui sistem educativ-formativ și în această direcție.

  1. Pe lângă lipsa resurselor financiare, instituțiile se confruntă și cu absența resurselor umane (mă refer la personal care poate să ofere expertiză).

Situația a început să fie corectată treptat, dar important este startul acestor instituții. ANES nu a avut personal calificat, ci în curs de calificare, de dobândire de expertiză.

ANES ca instituție a fost handicapată la start din cauza lipsei de personal calificat (și nu se poate spune că nu ar fi avut de unde să aleagă angajate/ți!). Nu cred că un avocat de la Avocatul Poporului abia atunci când este angajat se înscrie la Facultatea de Drept. Nu. Mai întâi studiile, apoi job-ul cu expertiza aferentă. Modul în care a început să funcționeze ANES amintește de povestea lui Creangă, cea cu drobul de sare și mai ales de un personaj care-și construise casa cu carul înăuntru și încerca, apoi, să scoată carul pe ușă!

 

CINE se ocupă de egalitatea de șanse între femei și bărbați în România?

De domeniul egalității de șanse între femei și bărbați în România se ocupă, generic vorbind, «oameni» (experți – în formare sau cu diplome; activiști, funcționari în instituții specializate) și «instituții». În ciuda unor progrese evidente legate de profesionalizarea și instituționalizarea discursului de gen în România, … este loc de mai bine.

 

(pentru feministe)

­­­- nu există o bază de date cu expertele/ții în domeniu, deși ea ar fi la acest moment consistentă.Câteva organizații au încercat demararea unui asemene proiect, dar nu au avut fondurile necesare pentru actualizarea și permanentizarea demersului.
Astfel:
– amatorismul în elaborarea de documente și politici persistă;
– colaborarea este greoaie.
-pseudo-specializare (nu există în nomenclatorul meseriilor o asemenea specializare);
– nu există recunoaștere instituțională a specialistelor/știlor în domeniul studiilor de gen;
– este un domeniu de studiu și de cercetare nerecunoscut de comunitatea academică din România;
– «ocupație» încărcată de prejudecăți;
– dialog firav și «tensionat» între activist/ă și teoretician/ă;
– dialog firav între principalele centre academice (București, Cluj, Timișoara, Iași etc.
– «brain drain» accentuat/ vs./ «brain gain» în ceea ce privește feminismul autohton. Desigur «brain circulation» are și avantaje indiscutabile: studentele și studenții din România plecate/ți la specializare în lume sunt foarte bine apreciate/ți.
­­­- Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării (CNCD), spre deosebire de Agenția Națională pentru Egalitate de șanse între Femei și Bărbați (ANES), a angajat tinere/i specialiste/ști absolvente/ți de masterate de profil;
– în cadrul Consiliul Național al Cercetării Științifice din Învățământul Superior
(CNCSIS), studiile de gen sunt prezente pe lista domeniilor de cercetare finanțate și există o comisie specializată de evaluare a proiectelor;
– specialistele/știi în domeniu activează în marile centre universitare din România;
– domeniile de cercetare sunt diverse, acoperind majoritatea specializărilor în științele socio-umane;
– multe/ți dintre specialiste/ști au stagii de pregătire și/ sau cercetare la universități din alte țări, acest lucru contribuind la crearea unor legături personale și instituționale cu universități/ centre etc. din afara țării.
 

(pentru feminiști)

­­­– număr foarte redus de bărbați implicați în domeniu;
– lipsa de interes a bărbaților pentru domeniu (atât academic cât și activist);
– marginalizarea bărbaților în cadrul mișcării de femei;
– stereotipurile culturale față de bărbații sensibili la problematica de gen (și mai ales a feminiștilor declarați);
– abordarea dezechilibrată a problematicii de gen în cadrul mișcării de femei și a studiilor de gen (de multe ori problematica de gen = problematica femeilor).
– se pot urma cursuri la nivel postuniversitar în domeniul studiilor de gen;
-există posibilitatea alegerii unei tematici din domeniul studiilor de gen/ feminismului la nivelul cercetării doctorale (în științe politice, filosofie, sociologie etc.);
– feminismul academic este dezvoltat și există o masă critică de specia-liste/ști.
­­­- există o colaborare limitată între cei/cele care predau în cadrul acestor masterate, o slabă mobilitate între profesoare/ori și studente/ți;
– interdisciplinaritatea studiilor de gen nu există în predare;
– caracterul academic domină componenta aplicată;
– interesul studentelor/ților pentru aceste masterate este în general redus;
– absolvenții și absolventele studiilor de gen nu știu întotdeauna să-și susțină expertiza;
– valoarea de «piață» a acestor specializări este redusă

 

Politic poți să nu ai nici un drept. Acesta a fost cazul pentru femeile din România pentru alegerile locale până în 1929 și generale până în 1939, dar dreptul de vot a fost propriu-zis exercitat de către femei, în condiții de alegeri democratice și corecte, de-abia în 1990.

Uneori, după intense eforturi de revendicare ale mișcărilor feministe, încep să ți se recunoască astfel de drepturi. Poți vota la alegeri locale, poți vota și la cele generale, poți să candidezi pentru a fi aleasă.

Și faci acest lucru. De obicei votezi. Candidezi mult mai puțin fiindcă nu ai timp să te ocupi de politică, știi mai puține despre aceasta, nu participi la dispute politice, eviți conflictele, nu agreezi stilul războinic. Ești învățată că o femeie dă putere celor din jur, nu o ia de la ei. Nici bărbații care gândesc patriarhal nu te încurajează, fiindcă nu vor alți competitori și nu vor să renunțe la monopolul pe dreptul de a fi îngrijiți de femei. Într-un final, tu, ca femeie, ai probleme pe care nu are cine ți le reprezenta la guvernare și ai păreri și interese care nu se pot regăsi în legi și politici. Eventual nu afli nimic despre feminism, sau afli lucruri negative și te jenezi să fii asociată cu o astfel de orientare care «îți pune în pericol feminitatea» (a se citi supunerea la tradițiile patriarhale). Cel mai adesea nici nu te gândești că drepturile pe care le ai se datorează feminismului și nu generozității spontane a celorlalte orientări politice nefeministe.

Experiențele femeilor ca femei sunt neglijate în construcția teoriilor despre cetățenie, reprezentare, democrație, dacă nu cumva, chiar în mod explicit, mari gânditori democrați au construit modele ale cetățeniei și democrației care exclud femeile.

Cu alte cuvinte, trăiești după ideile, teoriile, legile și politicile pe care le fac exclusiv sau aproape exclusiv bărbații, după interesele și stilul lor. Și astfel, perpetuezi o lume a dependenței femeilor de bărbați în locul unei lumi a autonomiei, a parteneriatului și a interdependenței. (Din Mihaela Miroiu, Drumul către autonomie. Teorii politice feministe, Iași: Polirom, 2004).

 

NEVOIA CREȘTERII STIMEI DE SINE A FEMEILOR

Există mulți oameni destul de superficiali (și, de obicei, aroganți) care par să aibă o încredere în ei de nestrămutat! În același timp, mult prea mulți oameni cu un potențial imens și o groază de calități suferă de o imagine de sine inadecvată…

Este boala societății în care trăim: ori ne credem mai slabi, ori mai urâți, ori mai proști decât suntem în realitate.

Stima de sine joacă un rol critic în dezvoltarea personală – pentru că influențează practic toate ariile vieții și psihologiei tale: relațiile pe care le ai cu ceilalți, aspirațiile și nivelul de succes pe care-l atingi în carieră, fericirea și echilibrul în viață… și asta pentru că toate experiențele tale trecute, prezente și viitoare încep și se termină cu…tine. Tu ești persoana care le trăiește, în mod subiectiv.

Or, dacă nu ai o relație sănătoasă cu tine, e greu să te aștepți ca ceilalți să te respecte mai mult decât te respecți tu, și mult mai greu să înaintezi prin viață plin(ă) de încredere și curaj, stabilindu-ți țeluri înalte și atingându-le.

Ce înseamnă, cu adevărat, stima de sine?

Stima de sine e mult mai mult decât simplul sentiment de încredere. E un concept creat de psihologi, și poate fi definită cam așa:

Stima de sine = Reputația pe care o ai tu față de tine însuți.

Aș vrea să-ți atrag atenția asupra unui lucru: definiția de mai sus nu spune nimicdespre ceilalți oameni și felul cum te percep ei…

Spre deosebire de ego – care se referă la felul în care ești văzut(ă) de alții – aici e vorba strict despre relația pe care o ai tu cu tine…

Stima de sine a mai fost numită și „sistemul imunitar al conștiinței” – ea nu garantează că nu te îmbolnăvești, însă îți crește vertiginos șansele de recuperare dacă se întâmplă ceva cu stabilitatea ta psihică. Cei care o au nu sunt în niciun caz niște super-oameni. Practic, nu există oameni care să nu aibă niciodată o zi mai proastă, sau care să nu sufere niciodată vreo dezamăgire. Însă, comparați cu restul populației, aceștia par să înainteze mult mai armonios prin viață și sunt mult mai liberi de „închisorile virtuale” în care se retrag ceilalți.

Putem să ne eliberăm de o serie de mituri:
– Stima de sine n-are nicio treabă cu aroganța

Poate și tu ai cunoscut acei indivizi cărora le place să-i domine pe alții în grupurile sociale, să atragă atenția, să aibă mereu dreptate, și tot timpul încearcă ”să facă o impresie”! Ei bine, cei care se laudă – mai mult sau mai puțin subtil – cu cât de grozavi sunt ei, și au nevoie constantă de atenție și complimente… nu au cu adevărat o stimă de sine autentică! Ei doar încearcă din răsputeri să ascundă un sentiment de nesiguranță, care-i macină la un nivel foarte profund al ființei lor (lucru pe care probabil că nu-l vor recunoaște vreodată în mod conștient)…

Să ne oprim o clipă și să ne gândim: dacă ești stabil pe picioarele tale, de ce-ai mai avea nevoie de atâtea confirmări, de complimente și atenție, devenind un sac fără fund de nevoi emoționale?

Poți să numești chestia asta ”PR” sau ”branding personal”, pentru că ego-ul este doar o imagine, un soi de hologramă proeictată în exterior, pentru a fi văzuți așa cum ne-am dori noi să fim văzuți…

– Stima de sine nu are treabă cu „ce cred ceilalți despre tine”

Adevărata stimă de sine nu scade sau crește dramatic în funcție de complimentele sau insultele pe care le primim. Adevărata stimă de sine e o structură mult mai solidă, caracterizată prin echilibru – bazată pe ceea ce știi deja despre tine, dar mai ales pe simțul realității.

Simțul realității înseamnă să accepți și ceea ce nu îți place la tine – oricât de greu ți-ar fi – să nu te ascunzi după deget și să ”joci un rol”. Adică să nu refulezi, cum ar zice psihologii…

Paradoxul e că acceptarea lucrurilor care nu ne plac este primul pas către transformarea lor! Atunci când accepți realitatea faptului că nu ai avut grijă de corpul tău –  de exemplu – poți în sfârșit să răstorni situația și să faci ceva în legătură cu asta. Altfel spus, poți rezolva o problemă abia când recunoști că o ai.

– Pur și simplu NU POȚI să ai „prea multă” stimă de sine!

La fel cum nu poți să fii „prea sănătos” din punct de vedere fizic, o stimă de sine cu rădăcini adânc înfipte în realitate nu poate să fie niciodată „prea mare” –  ci pur și simplu sănătoasă sau (parțial) defectuoasă. Deși te iubești pe tine însuți și ai încredere în forțele tale, îți cunoști totuși „lungul nasului”, iar ăsta e un semn de maturitate psihologică.

– Stima de sine nu se clădește de-azi-pe-mâine

Cultivarea și întreținerea unei stime de sine solide este, de fapt, un proces de dezvățare – reînvățare. Și, după cum știm mulți dintre noi, partea de dezvățare este cea mai grea. Trebuie să ne debarasăm de pattern-urile subconștiente de gândire și de comportament pe care le-am tot repetat și consolidat de-a lungul unei vieți întregi – iar un astfel de proces nu se întâmplă „peste noapte”, ci treptat…

Componentele unei stime de sine solide și pilonii fundamentali pe care o putem clădi:

  1. Sentimentul eficienței personale

Aici vorbim despre încredera în abilitatea ta de a face față provocărilor vieții, și a te adapta cu creativitate la toate situațiile și obstacolele pe care ți le aruncă ea. Această componentă îți dă sentimentul de putere, te scapă de teama de necunoscut și te ajută să treci peste eșecuri cu mult mai multă ușurință, învățând din ele ce ai nevoie să înveți.

  1. Respectul de sine

Înseamnă să te vezi pe tine ca fiind o persoană care merită să fie fericită, să aibă succes și mai ales să primească și ofere iubire. Bineînțeles, cu toții merităm să fim iubiți și să ne trăim viața așa cum vrem noi – însă ai putea fi surprins(ă) de cât de greu le vine unora să accepte așa ceva la nivel conștient…

Ideea e să refuzi cu orice chip să fii propriul tău adversar, și să încetezi să mai duci o luptă cu tine însuți. Acest lucru poate să-ți deblocheze enorm de mult din potențialul care zace în intreriorul tău, iar energia asta poți să o canalizezi în direcții mult mai utile decât să te bălăcărești pe tine însuți și să te critici constant.

  1. O imagine de sine realistă

Înseamnă să te accepți și cu bune și cu rele, cu calități, dar și limitări și defecte. Adică, să nu cumva să cazi pradă unei iluzii, care ți-ar putea face mai mult rău decât bine…

  1. Responsabilitate

Înseamnă să realizezi că tu ești autorul propriilor decizii și acțiuni, și că nimeni nu te va salva din situația în care te afli. Mai mult, nimeni nu este dator să-ți ofere fericire și încredere în tine – numai tu poți face asta.

  1. Integritate personală

Înseamnă să ai un set de valori și principii cărora să le fii fidel(ă) și să trăiești zi de zi conform lor. Poți să compari asta cu o coloană vertebrală, care te ajută să-ți menții echilibrul și verticalitatea.

Integritatea personală mai înseamnă și să nu (îți) promiți că vei face ceea ce știi că nu ai de gând să faci, sau că nu poți deocamdată.

  1. O viață cu sens

Înseamnă să-ți identifici propria cale în viață, să o urmezi pas cu pas, mergând înspre realizarea obiectivelor și viselor tale. Un sens măreț pe care-l dai vieții tale îți poate crește stima de sine enorm de mult.

– Pune-te in valoare!
– Stimeaza-te!
– Indragosteste-te de tine!
– Practica autenticitatea!
– Fii curajoasa!
– Persevereaza!

Esti dispusa sa faci ORICE ca sa obtii rezultatele pe care ti le doresti in viata ta?

Inseamna ca de astazi vei incepe sa te iubesti putin cate putin respectandu-ti angajamentele si obiectivele trasate pentru obtinerea rezultatelor!

Frumusetea este adevar si adevarul frumusete si adevarul despre cineva si frumusetea sa se afla in privirea aceluia. Si acum asta e sarcina ta…:-)
 
 

Galerie foto